Flora insulei Creta este compusa din arbori si plante, pe care le gasesti in aproape in toate insulele si regiunile Greciei, dar si in alte regiuni cu iesire la Marea Mediterana.
Dintre cele peste 2.000 de specii de pomi si plante care traiesc in Creta, 160 dintre ele sunt endemice. Comparativ cu anii trecuti, vegetatia existenta azi pe insula este mult diminuata. Muntii, odara bogati in vegetatie tuxurianta, cum ar fi Psiloritis (Muntele Ida sau Idi) sunt astazi aproape goi. Mai sunt putine zone impadurite pe insula Creta, iar acestea sunt:
Vegetatia insulei Creta
1. Partea vestica a Muntilor Albi. Padurile Samaria Gorge abunda in vegetatie, ele putând fi considerate o imagine a ceea ce Creta era odinioara.
2. Coastele sudice ale Muntilor Idi (in Vorizia), Kamares si zona Zaros.
3. Coastele sudice ale Muntilor Dikti (in Selakano) si Pefkos (in zona Vianos)
Padurile cretane
Arborii cei mai des intâlniti din Creta sunt tamarisc (Tamarix, in cretica), stejar, castan, pin, chiparos si platan (copacul vesnic verde – Platanus orientalis).
Platanul este un arbore exotic, cu o radacina puternica, care creste lânga ape, iubeste soarele si ajunge la aproape 30 metri inaltime. Un arbore platan impresionant poate fi vazut in satul Topolia, in vestul Cretei, pe drumul de la Kissamos (Kastelli) la Elafonissi.
El este atât de mare, incât comunitatea locala l-a declarat „monument al naturii”. Un alt arbore Platan celebru traieste in satul Krasi, pe drumul de la Iraklion la Platoul Lassithi (al carui trunchi are cea mai mare circumferința a oricarui arbore platan din Europa).
Fara indoiala, cel mai faimos patan este in orasul Gortyn. Conform mitologiei, Zeus s-a „casatorit” cu Europa (prima regina a Cretei) sub ramurele acestui platan, dupa ce a rapit-o din Asia Mica. Uita-te dupa el când vizitezi magnificul site argeologic din zona sudica a Iraklion (capitala insulei, cunoscuta sisub denumirea Heraklion).
O mare atractie turistica naturala este padurea de palmieri din Vai, unde creste Palmierul Cretan (Phoenix theophrasti), unul dintre cei mai rari palmieri din lume. O alta padure celebra de palmieri se afla in Preveli, iar una mai putin cunoscuta este in Agios Antonios, din sudul capitalei insulei – Iraklion.
Plante aromatice
Cei mai mulți turisti viziteaza Creta in timpul lunilor fierbinți de vara. Aceasta este perioada din an in care insula arata ca un desert: dealuri pamântii, arbusti uscati si destul de mult praf.
Este perioada din an in care vacanta in Creta este frumoasa prin plajele generoase si facilitatile oferite de hotelieri. Insula este total diferita in lunile de primavara si iarna, când vegetatia salbatica transforma Creta intr-un colt verde de rai.
In zonele umbrite, poti vedea Cyclamen alb (Ciclamele sau Cyclamen creticum). Din pacate, aceste plante sunt pe cale de disparitie. Asadar, nu le rupe, ci fotografiaza-te cu ele, daca ai ocazia sa le vezi. Ciclamele sunt plante care infloresc 3-4 ani la rând, cu tubercuri, ale carei culori variaza intre alb-roz si violet.
Cimbru, salvie si rozmarin, sunt frecvente in Creta
Plantele aromatice, cum ar fi cimbru, salvie si rozmarin, sunt frecvente in Creta si au fost utiliyate, de-a lungul miilor de ani, in medicina si in gastronomie.
O planta endemica foarte speciala care creste in Creta este Dictamnus (Tufa de foc sau Planta cu gaz), despre care se spune ca are puteri vindecatoare. Potrivit localnicilor, caprele salbatice din Creta obisnuiesc sa mâncânce planta când sunt ranite, din dorinta de a se vindeca.
Dictamnus este o planta salbatica, care creste intre stânci abrupte si este folosita in tratarea durerilor de stomac. In ultimii ani, ea a inceput sa fie cultivata si in orasele Vianos, Xeniako, Milliarado si Katofigi.
Si nici o descriere a florei din Creta nu este completa, daca nu vorbeste si despre Olea Europea, maslinul mereu verde. Olea este arborele comun de masline, veti vedea milioane in Creta, si face parte din istoria insulei si a tarii. Este cea mai cunoscuta specie din genul Olea, apreciata inca din antichitate.
Maslinele acestui arbore sunt usor amare, iar localnicii le consuma dupa ce le trec printr-un proces natural de fermentare sau dupa ce le-au tinut la saramura.
